http://www.unica.md/ce-faci-cu-oamenii-toxici-care-te-indispun-mereu/

96 fani!

Școala de CreaȚie DaVinci 


     În momentul acesta, cînd mi-am strîns toate forțele și am hotărît să-mi realizez visul, îmi dau seama ca fac cel mai util lucru din viață. Da mă consum la maxim, intervin multe neclarități pe care mă strădui să le rezolv. Să nu cumva credeți că îmi plîng de milă, de greutățile întîmpinate în cale. Vreau doar să știți că ceea ce fac la moment vine din suflet și din necesitatea de-a simți că trăiesc.Respectiv creez ceva special,ceva viu de dragul artei. Creez o Școală unde se va învăța cu plăcere fără restricții, examene și catedre. Lecțiile se vor desfășura intr-o atmosferă relaxantă, non-conformistă și interactivă.Vom trăi o atmosferă specială unde se va stabili un dialog viu și creativ.Acolo unde știința va încăpea într-o felie de măr și concomitent va ocupa tot universul.
 Ca să putem percepe lumea în care trăim, să descoperim cu ochii inimii și a sufletului ceea ce ne poate încînta, ceea ce ne poate schimba, avem nevoie de școli deosebite. Avem nevoie de Școala care pune accentul pe gîndirea abstractă, dezvoltă atitudinea copiilor față de studii și apreciază potențialul fiecărui elev în parte.Pentru ca să formeze o generație de tineri talentați, ambițioși și disciplinați.

,,Este mai ușor să construiești un copil puternic decît să repari un matur stricat.”                                                        

                      (Frederick Douglass)


Cu suflet de dragul artei. 
                             

În Memorie...

,,   Noaptea nu l-am simțit pornind la drum. Plecase pe furiș de lîngă mine.   Cînd am reușit în sfîrșit să-l ajung, mergea zorit, cu pași apăsați. Mi-a zis atît:
        - A, ești aici...
         Și mă prinse de mînă. Dar tot îl mai frămînta ceva:
                  - Tu ești de vină. Vei suferi. Mă vei crede mort, dar nu va fi adevărat...
                               Eu tăceam.
                                   - Înțelegi, e prea departe! Nu pot lua cu mine și corpul. E prea greu.
                               Eu tăceam.
                  - Va fi doar precum ai arunca de pe tine o scoarța veche. Nimeni nu plînge după o scoarță veche...
                              Eu însă tăceam.
            Micul prinț păru un pic descumpănit, dar nu se dădu bătut:
 - Știi, va fi plăcut. Voi privi și eu stelele. Stelele vor fi toate ca niște fîntîni cu scripeți ruginiți. Și toate îmi vor da să beau din apa lor ... ”
 

                                                                                      ,, Micul Prinț ” de Antoine de Saint- Exupery

Prefer să cred că a zburat să călătorească prin univers, acolo de unde va putea să ne  îndrume mai departe. Cu respect și inimă pentru Domnul Tudor Arnăut.

Cît de frumoasă poate să fie lumea ce ne înconjoară!

  Este necesar un singur gest să-l facem, să deschidem ochii ca să umplem sufletul cu lumină solară, iar creierul cu energie. Sistemul nostru central are nevoie de claritatea gîndurilor și etalarea faptelor generoase.

    Azi chiar vă îndemn să luminați de fericire și să atrageți doar puritatea, căci se zice : greu o găsim, dar de obicei ea vine singură fără ca să o căutăm. Deschideți ochii sufletului și acceptați ceea ce sunteți, doar prin acceptare vine pacea și se trezește forța interioara spre a schimba ceva. Nu vă fie frică de ceea ce sunteți, înseamnă să nu mai negi realitatea și să fii cinstit cu tine însăți. Înseamnă să fii destul de înțelept să poți face diferență între ce poți schimba și ce nu.
              Acceptarea este prima cheie către o viață de succes!

           

Gata!

 Mă declar oficial Milionară!

Milionule, unde ești?  

Usiusiu...usiusius... hai, hai vină că te aștept, am nevoie de tine!!!

M-am pierdut, mă vreau înapoi!!!

     Nu am nevoie de susținerea celorlalți, vreau să -mi păstrez coloana vertebrală, mă vreau înapoi cea care aveam voință, vedeam lumea în culoare roz, nu știam să fiu influențată de mediul înconjurător. Tot ce se întîmpla în jurul meu era ușor, simplu, frumos. Grija față de propria persoană predomina, aveam timp pentru toate în lume și în genere noțiunea de timp lipsea din lumea mea. O lume plină de farmec, idei, creativitate.

   Oare am ajuns la maturizare de mă simt pierdută?

Da, acesta este verdictul, am căpătat o experiență bogată și multe cunostințe care deja nu mai încap în mine, le vreau alături ca să tind înspre ele, să-mi trezească interes. Dar nu vreau să cunosc sistemul, să văd cît de putred este și cît de greșit funcționează. Sistemul la baza căruia este modelul ,,tiran-jertfă”.

   Este atît de sumbră lumea aceasta a maturilor, reguli, reguli, statut, trebuie să fii normal, să te identifici într-o nișă superioară. Să nu cumva depășești normele, standardele, ești nevoit să te încadrezi în ele de fiecare dată cînd îți stau în față.

   Am înțeles că noțiunea de ,,Libertate” a dispărut din lumea mea și au apărut noțiuni ca: timpul, sistem, standarte. Trist atunci cînd lumea își trăiește viața ghidată de instictul supraviețuirii.

       M-am rătăcit, nu pentru mult timp, doar pentru un pic, ca să găsesc drumul principal înspre crearea propriului sistem, unde va predomina armonia, echilibrul, pacea, emoțiile pozitive atît de necesare ca și aerul. Pentru că lumea în care toate visele devin realitate traiește în interiorul meu, doar eu o pot controla, doar eu o pot exterioriza, indiferent de întunericul sistemului impus societății pentru a o putea manipula. Important ca gîndurile să radieze lumină.

            Valorificați-vă, nu vă lăsați pradă întuneircului, gîndiți pozitiv, cultivați binele, ramîneți copii în suflet, luați responsabilitatea pentru propria viață, nu o lăsați pe mîinele celor care vă înconjoară. Toate evenimentele din viața noastră noi le creăm singuri, împreună cu lumea înconjurătoare. 

                         Ia aminte: cautăte, pînă ai să te găsești fericit !!!