,,Omul este o ființă stranie. Nu tolerează decît ceea ce reușește să supună, inclusiv proprii-i semeni. Pentru el, totul trebuie să fie structurat, ordonat, compartimentat, raționalizat. La drept vorbind, el însuși e incapabil să se stăpînească. Dacă e lăsat de capul lui, comite cele mai mari abuzuri. Asta ascunde o bună doză de orgoliu: omul se închipuie pe sine ca centru al universului, dar universul este atît de mare, iar el atît de mic, încăt unul se poate învîrti foarte bine fără celălalt. Și pentru că asta doare, își varsă năduful înregimentînd tot ceea ce-l înconjoară.”

,,Întoarcerea Micului Prinț”

(Jean- Pierre Davidts)