În Memorie...
,, Noaptea nu l-am simțit pornind la drum. Plecase pe furiș de lîngă mine. Cînd am reușit în sfîrșit să-l ajung, mergea zorit, cu pași apăsați. Mi-a zis atît:
- A, ești aici...
Și mă prinse de mînă. Dar tot îl mai frămînta ceva:
- Tu ești de vină. Vei suferi. Mă vei crede mort, dar nu va fi adevărat...
Eu tăceam.
- Înțelegi, e prea departe! Nu pot lua cu mine și corpul. E prea greu.
Eu tăceam.
- Va fi doar precum ai arunca de pe tine o scoarța veche. Nimeni nu plînge după o scoarță veche...
Eu însă tăceam.
Micul prinț păru un pic descumpănit, dar nu se dădu bătut:
- Știi, va fi plăcut. Voi privi și eu stelele. Stelele vor fi toate ca niște fîntîni cu scripeți ruginiți. Și toate îmi vor da să beau din apa lor ... ”
,, Micul Prinț ” de Antoine de Saint- Exupery
Prefer să cred că a zburat să călătorească prin univers, acolo de unde va putea să ne îndrume mai departe. Cu respect și inimă pentru Domnul Tudor Arnăut.