În Memorie...

,,   Noaptea nu l-am simțit pornind la drum. Plecase pe furiș de lîngă mine.   Cînd am reușit în sfîrșit să-l ajung, mergea zorit, cu pași apăsați. Mi-a zis atît:
        - A, ești aici...
         Și mă prinse de mînă. Dar tot îl mai frămînta ceva:
                  - Tu ești de vină. Vei suferi. Mă vei crede mort, dar nu va fi adevărat...
                               Eu tăceam.
                                   - Înțelegi, e prea departe! Nu pot lua cu mine și corpul. E prea greu.
                               Eu tăceam.
                  - Va fi doar precum ai arunca de pe tine o scoarța veche. Nimeni nu plînge după o scoarță veche...
                              Eu însă tăceam.
            Micul prinț păru un pic descumpănit, dar nu se dădu bătut:
 - Știi, va fi plăcut. Voi privi și eu stelele. Stelele vor fi toate ca niște fîntîni cu scripeți ruginiți. Și toate îmi vor da să beau din apa lor ... ”
 

                                                                                      ,, Micul Prinț ” de Antoine de Saint- Exupery

Prefer să cred că a zburat să călătorească prin univers, acolo de unde va putea să ne  îndrume mai departe. Cu respect și inimă pentru Domnul Tudor Arnăut.