Indiferența doare...

  

Vouă... da, da  

                  vouă!

  Voi cei care văitați și suspinați că viața este grea și înnecată în dezamăgiri, deschideți ochii larg, lepădațivă de imunitatea ce ați antrenat-o față de fericire. 

      Inspirați libertatea din aer, umpleți plămînii cu entuziasm, antrenații să răsufle nobil.     Eliberați creerul de ghearele sistemului, rupeți cătușele ce vă încurcă să simțiți universul, scăpați de robia dominației pustietății.    

         Acceptațivă, iertațivă, începeți să creați o societate fertilă în valori. Ajunge să vă plîngeți, ajunge să arătați cu degetul, să discutați teme nule, să atrageți nimicuri și să vă jăliți mizeria indiferenței care vă înghite într-un vulcan nesecat, pierdeți frumosul clipelor, pierdeți farmecul procesului de creație, coridorul timpului vă înghite și vă lasă fară maduvă în oase, veți deveni niște microbi invizibili, netrebnici.

           Analizați fiecare pas pe care-l faceți și veți descoperi că sunteți creatorul infinitului, cel care domină, cel care își iubește propria piele, propria celulă. 

         Și acum mai încercați să arătați către cineva și îndrazniți să spuneți că își trăiește viața incorect. Sau încercați să învinuiți pe oricine în lipsa unui respect față de voi, cei cu sistemul de imunitate atrofiat. Cei ce nu știți să faceți nimic altceva de cît sa vă plîngeți de propria milă și să vă jeliți supraviețuirea netrebnică. Încetați...         

Lumina zilei o vedem cu toții.... Iar adevărul se ascunde în fiecare din noi și nicidecum la fundul mării.

               Cu drag Eu :) 

                                    pentru cei ce ne căutăm rădăcinele   

                                           funcționalității.